M-am gandit demult la momentul asta in care o sa incep sa imi platesc si eu taxele dupa PFA. Asta ii un lucru firesc, asa cum orice angajat isi plateste taxele, la fel trebuie sa faca si un PFA. Acuma intradevar ca ii un pic (sau mult) mai dificil ca PFA decat ca angajat pentru faptul ca tu tre sa-ti gasesti lucrari, pentru faptul ca nu te plateste nimeni decat dupa rezultate (sau asa mi-am impus eu) sau pentru faptul ca nu lucrezi decat cu companii multinationale sau cu companii mari de automatizari romanesti (sau asa ii domeniul meu).
Azi un domn pe care il respect de la banca si care m-o ajutat cu transferurile astea catre stat chiar mi-o zis ca numai eu si marile firme mai platesc atata! Nu ii chiar asa, sau eu nu is asa! Eu nu mint si nu fur nu din cauza ca mi-i frica de lege sau de stat, eu nu mint si nu fur pentru ca asa am fost nascut, crescut si educat! Am mai incercat si eu sa mai aburesc si am vazut ca iti ia prea mult timp sa mai stii apoi ce ai mintit, apoi bulgarele se face tot mai mare si iti ocupa prea mult timp, asa ca am vazut ca ii mai simplu sa fii sincer! In plus, in privinta profesionalismului, imi suna mereu in minte niste versuri “Am zis ca fac si n-am facut / Am zis ca stiu si n-am stiut / M-am amagit / Caci vine o vreme / Cand nu mai trisam / Cand tragem o linie / Si-apoi adunam”:
De aceea, desi sunt convins ca puteam sa fac lucrurile mult mai bine decat le-am facut, din perspectiva altora cred ca nu poate nimeni sa ma arate cu degetul sa-mi spuna ca nu am facut tot ce am putut si stiut sa-mi termin lucrarile la care m-am inhamat ca le fac! Iar din perspectiva personala, desi am inca multe lucrari “in lucru”, unii le-ar numi chiar esecuri, eu nu m-as grabi, viata ne invata sa avem rabdare cu noi, spuneam ca din perspectiva personala faptul ca esti sincer cu tine insuti (sigur, sunt departe de a fi un sfant) iti ofera o tarie de caracter si iti ofera sa stai drept acolo unde toti se apleaca, dupa principiul lui Ion Gavrila-Ogoranu, “Brazii sa frang, dar nu se indoiesc!”
Acuma sa revenim la titlu: Eu imi platesc taxele! Eu imi platesc taxele pentru pompierii aia care pe noapte m-or salvat de sub tractor, eu imi platesc taxele pentru chirurgul ala care m-o ingrijit la Deva in spital sau pentru ginecologul care o operat-o pe nevasta-mea la urgenta! Eu imi platesc taxele pentru profesorii care m-or educat de la invataorul din scoala primara si pana la profesorii de la cele doua facultati din tara pe care le-am absolvit – electronica la UPT si filosofie la UVT – (aproape gratis) si pe care facultati nu le-as da nici pe Sorbona, nici pe Oxford si nici macar pe MIT!
Si imi mai platesc taxele pentru faptul ca eu vreau ca si copilul meu sa beneficieze de un invatamant macar la nivelul la care l-am absolvit eu, iar eu promit ca, in masura in care o sa gasesc deschidere, o sa fac din scoala primara din comuna mea un exemplu in ce priveste tehnologia moderna, la fel cum sper sa fac din toate scolile din zona pe unde o sa treaca Andrei pana la facultate, asa cum sper sa ii ofer si un loc calificat de munca in zona, ca sa nu fie nevoit si el sa plece in pribegie in tara sau in strainatate! Sigur, par si sunt un egoist, dar sa fiti convinsi cei din zona educatiei ca, chiar daca nu o sa fie Andrei in fiecare scoala, eu o sa ajut fiecare profesor interesat!
Acum, in privinta autoritatilor sau in general a statului roman, tre sa mai spun cateva lucruri: eu m-am invatat sa ma descurc singur sau aproape singur. Dupa cum vedeti, am platit taxele restante pe anul trecut, desi in urma accidentului nu am beneficiat decat de o spitalizare de cateva zile (si in care perioada am reusit prin “pile” sa ajung la RMN cu o zi inainte de data planificata schimbandu-se locurile cu un coleg de suferinta operat a doua oara de pancreatita si fata de care m-am simtit groaznic – inca o dovada ca mie nu imi iese asa treaba – pe jmecherie) si pe care spitalizare era si aia sa o platesc, apoi in cele 5 luni de invaliditate aproape totala nu am beneficiat de niciun ajutor de la stat (intre paranteze fie spus, eu nu am avut in 10 ani de munca nicio zi de concediu medical, am avut insa cateva luni de concediu de crestere a copilului, si pe alea le-am luat ca fortat), apoi recuperarea mi-am facut-o la Herculane tot pe banii mei, am incercat sa fac un fel de concediu pt Ramona si pt Andrei, desi durerea era mare pentru toti…
Cu toate astea, eu imi platesc taxele, iar acum ca ne transformam in “ARTAN TECHNOLOGIES SRL” singura rugaminte fata de autoritatile statului roman ar fi urmatoarea: nu astept sa imi faca bine, dar macar sa nu imi faca rau, adica desi am eu “gura mare” si probabil ca deranjez apele, as prefera ca cei care vin in control sa adopte o atitudine preventiva si nu una punitiva: adica sa vina cat mai devreme posibil si sa-mi spuna ce trebuie sa fac decat sa vina mai tarziu si sa-mi dea amenda!
In rest, eu raman acelasi, unii spun ca sunt nebun, mie imi place vorba unui meserias batran: “In ziua de azi daca esti bun esti nebun!”