Daca tot am inceput saptamana cu postari si daca tot am mai avut cateva zile de studiu, as vrea sa va fac niste marturisiri despre cum am facut eu pasul spre frreelance sau PFA cum s-ar traduce in romana ca forma juridica.
Vreau sa fiu sincer de la inceput si sa va spun ca eu nu am “caderea” sa va “dau lectii” despre afaceri, in acest sens, va recomand sa urmariti online pe Cristian Onetiu, Marius Ghenea, Florin Talpes, antreprenori de succes in serie care au si demonstrat asta cu varf si indesat. Saptamana asta am studiat si eu destul de mult pe Youtube la materialele cu ei.
Postura din care vreau eu sa va marturisesc este similara unor versuri ale unui mare clasic in viata, Adrian Simionescu (aka Minune): “Nu sunt mare sef si nici barosan / Nu-s stapanul lumii si nici number one / Am un milion si-l dau la lautari / Chiar de plec acasa fara niciun ban”. Marturia mea este peer-to-peer, de la egal la egal si nici macar nu are un final previzibil 🙂
Acum, in caz ca nu v-am pierdut pe toti dupa citatul din clasici, vreau sa va spun de ce si cum am pornit eu pe cont propriu. Am lucrat din 2010 in diverse multinationale pana in 2017. In toti acesti ani am incercat sa fiu cat mai curios, sa studiez cat mai mult si sa ma implic in proiecte cat mai diverse. Asta in prima etapa. In a doua etapa am incercat sa lucrez, pe cat mai mult posibil, de unul singur (munca in echipa inca imi da batai de cap) si pe obiective si deadline-uri (termene limita) pe care mi le impuneam de cele mai multe ori de unul singur. Cred ca asta ii primul pas inspre freelancing, momentul in care incerci sa intuiesti ce se asteapta de la tine in mare, adica unde trebuie sa ajungi si pana cand trebuie sa ajungi, iar tu sa iti trasezi pas cu pas, actiune cu actiune, ca sa atingi obiectivul. Asta s-ar numi ca eu mi-am preluat si partea de project management cam pe tot locul pe unde am fost, cum imi placea mie sa spun, am fost “propriul meu sef” si atat.
Sa va spun sincer, nu am avut direct curajul sa ma las de serviciu si sa devin freelancer, am incercat un pas intermediar si anume m-am angajat pentru cateva luni ca inginer de vanzari la o firma care vroia sa se extinda si in Romania atat pe vanzarea de componente de automatizare cat si pe realizarea de echipamente (sau masini, cum le spunem noi) complete dedicate de automatizare industriala. Desi unii oameni buni pe tehnic facem gresala de a considera o pierdere de vreme sau o perioada moarta experienta pe vanzari, vreau sa va spun ca aceasta experienta este musai daca vrei sa pleci pe cont propriu. Va dau si un exemplu, nu de mult timp am fost in discutii cu un om care detine o mare companie de integrare roboti industriali din Cluj, iar eu l-am intrebat ce ii el de specialitate: sunt specializat pe roboti industriali, dar am lucrat mult si pe vanzari.
Nu mai intru mult in detalii, ca nu mai gat, dar experienta pe vanzari, desi in multe zile pare umilitoare si comica in acelasi timp (cred ca o sa fac un material pe tema asta candva), ii musai, mai ales pentru ca iti faci multe contacte si pentru ca intelegi ce se cauta in alte parti, intelegi cum se lucreaza in alte parti, ai termeni de comparatie. Un exercitiu pe care de asemenea il gaseam foarte util si pe care il puteti face inca din timpul cat sunteti angajatii ii sa mergeti la cat mai multe interviuri. Eu am mers la atat de multe si mi-am “slefuit piesa” (cum zice Cheloo) atat de bine ca pe multe “le-am fentat” si le-am castigat (pe unele unde erau teste grele le-am mai si ratat), am primit oferte, iar pe majoritatea le-am refuzat. De fapt, m-am fentat sau am incercat sa ma fentez spunandu-mi mereu niste placi din astea in care nu am crezut niciodata. Eu sunt un lup singuratic si am incercat mereu sa ma adaptez dupa principiul “fie si un lup mancat de-o oaie”, iar asta nu inseamna superioritate, ci mai degraba un minus, o “problema sociala”, cum ar spune unii.
In urma acestor contacte stabilite si mai ales in urma unor contacte cu ooameni care ma cunosteau ca angajat ca fac treaba buna, avand si o astfel de oferta concreta de cateva luni de cateva luni de munca mi-am luat soarta in maini si am inceput ca freelancer. Desi as fi vrut sa incep cu avantajele pe care le ofera a fi freelancer (sau PFA), cursul intamplarilor ma obliga sa le spun in ordine cronologica, iar mai intai au fost cele grele sau mereu sunt. Dupa ce mi-am bagat demisia de angajat pe vanzari, am inceput apoi activitatea pe PFA, am plecat cumva la “sigur” pe termen scurt. In noaptea dinanite de a incepe activitatea ca PFA si desi stiam in mare ce aveam de facut nu am inchis un ochi toata noaptea din teama pentru ziua “de maine” care se manifesta pe termen scurt (daca nu ma descurc saptamana asta?), pe termen mediu (daca nu ma descurc in lucrarea asta de cateva luni?) sau pe termen lung (daca nu o sa mai am alte lucrari?).
Prima lucrare de cateva luni mi-o iesit destul de bine, iar familia o fost cu mine, era ca in concediu, o vara frumoasa la o pensiune cu un lac si o piscina (la care seara ma bucuram si eu de cateva beri si de o baie dupa-masa). Au urmat apoi cateva luni in care am trait cumva din banii incasati pe lucrarea din timpul verii. In timpul asta, mi-am terminat casutza la Satutz si mi-am mai facut destul de multe lucrari mici pe acasa. Si totusi, cumva pe nevazute, in mintea mea se nastea “elefantul invizibil” – daca nu o sa mai prind lucrari, cu ce o sa-mi tin familia? Numai cine o trecut prin asa ceva stie ce inseamna sa nu ai un venit lunar de niciun fel si cat de greu ii sa gestionezi mental o asa nesiguranta. Si am si avut cateva luni aproape fara niciun venit, pot sa va spun ca de Sarbatorile de Craciun am trait cu 1000 de lei si astia cumva luati imprumut. O urmat apoi un inceput de an 2018 cu o lucrare mare, de cateva luni, in care am castigat destul de bine, bani din care mi-am luat si un tractor ca am zis ca asa o sa am un utilaj cu care o sa-mi castig traiul de zi cu zi in perioadele in care nu am lucrari – un fel de solutie de back-up (rezerva).
Ce s-o intamplat intre timp se cam stie, o sa trec peste acest episod, ideea ii ca am invatat o lectie: daca tu iti castigi banii dintr-un domeniu (in cazul meu programare), atunci nu incerca sa ii investesti in alt domeniu in care nu ai o experienta, din care nu ai produs niciun leu si unde sunt o serie de riscuri suplimentare! Daca vrei sa investesti din acei bani, atunci sa ii investesti tot in domeniul din care i-ai castigat! Asa ca din toamna, dupa ce am fost din nou (cel putin partial) apt de lucru am cautat lucrari din nou pe ce stiu eu cat mai bine si mi-am si gasit, cu greu, dar mi-am gasit. Intre timp am scris si castigat un proiect start-up care imi da sansa sa ma trasnform in SRL si sa mai am unul sau doi colegi din vara acestui an, insa problemele
nerezolvate sau lectiile invatate nu se vor rezolva odata cu acest proiect, ba din contra, se vor amplifica (si eventual intarzia). Si totusi, daca un PFA este la jumatatea dintre un angajat si un SRL, in sensul ca el are o oarecare independenta fata de un angajator, insa in perioada in care este subcontractat de catre un angajator se comporta exact ca un angajat, ba mai mult, are si unele obiective de atins de care depinde plata facturii, un PFA ramanand insa un prestator de servixii, un SRL poate deja produce produse. Iar aici nu ii neaparat vorba de a produce de la zero ceva, ci mai degraba de a integra: a cumpara o serie de componente disponibile pe piata, iar prin efortul si inteligenta proprie a le integra si livra un bun – ca solutie. Iar acest efort propriu reprezinta valoare adaugata (de aceea o sa si devina de preferinta platitor de TVA). Nu intru in mai multe detalii, nu is pe domeniu, dar asa simt eu…
Acum o sa incerc sa prezint si doua avantaje pentru care eu am ales freelance-ingul: ai libertatea partiala sa iti alegi pentru cine si ce vrei sa lucrezi si ai libertatea partiala sa iti alegi milestone-urile (obiectivele de hotar), timingul/planningul (estimarile saptamanare / lunare) si programul / orarul de lucru zilnic / saptamanal. Ca si overview (imagine de ansamblu), pot sa va spun ca intr-un caz normal o sa ai 6 luni efective de lucru, pe care o sa le si facturezi si care o sa-ti asigure si venit pentru restul celor 6 luni. Asta ar fi partea plina a paharului. Partea goala a paharului o sa fie: lipsa la al treispelea salariu (sau al paispelea), ba chiar si lipsa la al doispelea salariu sau al primului salariu (pana se trezesc cei din multinationale), lipsa concediului (sau al concediului platit), inclusiv lipsa concediului de boala. Acuma, dupa principiul “una calda, una rece”, mai este un avantaj: nu trebuie “sa dai cu cartela” si sa iti pierzi 8 ore din viata (cu drum cu tot si cu pauze sunt 9-10 ore sau mai mult) intr-un loc chiar daca ai de lucru sau chiar daca nu ai, chiar daca ai chef sau chiar daca nu ai. Din experienta proprie, pot sa va spun ca eu nu pot gandi la capacitate maxima mai mult de 4 ore pe zi, apoi inca doua sa spun ca gandesc la jumatate (completez documente, fac copy-paste), oricum eu nu gasesc necesare pe zi mai mult de 6
ore consdensate de munca. Acuma sa nu credeti ca eu is un comod! Ma prinde noaptea uneori muncind intens (poate cu o bere in fata), pe vremuri ma prindea si dimineata. Insa daca abuzez intr-o zi, a doua zi nu o sa mai fiu capabil de cele 4 ore de efort intelectual intens. Uneori insa se intampla pentru coerenta unei activitati / unui program / unui text (vezi cazul de fata).
Revenind la cele 6 luni moarte si neplatite a unui PFA, in primul rand trebuie sa ne gandim, asa cum am fost si eu sfatuit (si asa cum Ramona imi spune ca nu prea imi iasa), sa incerci sa castigi suficient cat sa acoperi si pe celelalte 6 luni, aici mai am si eu de invatat ca nu prea imi iasa. Teoretic, ar fi bine sa ai niste tarife pe ora care sa iti asigure un trai decent, bani sa platesti la stat si traiul linistit pentru lunile fara activitate de prestari servicii. Tot teoretic, se spune ca nu trebuie sa ai servicii ieftine, ci sa ai servicii bune. Practic, desi cred ca mi-am cam incheiat cu succes toate serviciile si in termen si desi sunt la jumate din pret fata de “competitori”, tot nu am comenzi. De pilda, in primele doua luni din acest an nu am avut nicio lucrare.
Si totusi, in al doilea rand in aceste 6 luni cred ca ii foarte important sa iti gasesti de lucru intr-un mod util pentru viitorul tau. Acuma la mine cel mai mult arde faptul ca nu am lucrari, de aceea primul reflex imi este tot timpul sa pun mana pe telefon (cum faceam si cum eram pe vanzari) si sa dau telefoane pana cand gasesc companii / persoane interesate, apoi sa ii vizitez (ceea ce de cele mai multe ori este un interviu) si sa vad modul in care ei sunt interesati de o colaborare (de fapt sa fiu angajat). Apoi de cele mai multe ori trebuie sa dau cat mai multe telefoane, sa vad care ii stadiul lucrarii, daca si cand este nevoie de mine. Mai ales cu firmele romanesti trebuie sa fii tu, cel mic, cel care inisista si suna mereu, cel mare te va astepta sa suni
mereu si de fiecare data cand vei suna va incerca sa isi impuna mai agresiv conditiile: ca ar prefera sa te angajeze, ca ar prefera sa nu discuti tu direct cu clientul final, ca ai putea sa ii fi concurent, ca trebuie terminata lucrarea in x saptamani, ca o sa-ti dea banii le final, etc. Si in general ii foarte greu sa o scoti la capat cum vrei tu, mai ales ca el te simte ca esti “rupt in cur” si ca se gata cash-ul. In plus, un patron roman pe langa ca vrea cat mai mult, cat mai complicat, cat mai repede si cat mai bine, o sa te tina in frig / curent asa cum ii tine si pe restul angajatilor. Iar anul acesta la astfel de negocieri / oferte m-am decis sa imi pun limita.
Bun, daca am rezolvat-o cu patronii romani, nu imi ramane alta optiune decat multinationalele. Pot sa va spun ca in ultima perioada cel mai de seama “client” al meu este KSS, compania unde am lucrat si care, avand in vedere ca oamenii de acolo ma cunosc (cred si sper ca am facut treaba buna) si avand in vedere ca acolo exista si unii oameni de calitate care se gandesc sa ma ia si pe mine in calcul atunci cand vor sa externalizeze o lucrare (mai ales de programare) la un raport bun pret / calitate, imi dau si mie cate o lucrare si de aceea le multumesc! Acuma faceti si voi un exercitiu macar de imaginatie: daca ar fi sa plecati pe cont propriu, primul client la care v-ati gandi ar fi ultimul angajator. Ei, ganditi-va bine ce ar trebui sa faceti ca sa primiti o lucrare de la acel angajator si cu cine ar trebui sa vorbiti!
Acuma sa va spun si o problema de-a mea curenta la care ma tot gandesc de o vreme incoace si la care nu gasesc rezolvare: cum sa imi atrag clienti noi? Din experienta, pot sa va spun ca sunt furnizor direct de servicii de programare la o serie de mutinationale pe care le numar pe degetele de la o mana, la fel cum pot sa va spun ca am prestat servicii de programare pentru companii de automatizare pe care le numar pe degetele de la cealalta mana. Acuma sa va spun un caz concret, ca tot laud eu Continental pentru faptul ca isi declara in mod onest profitul: acum cateva luni am programat (de fapt am asamblat) niste echipamente pentru Continental, era vorba ca ajung si la ei in fabrica, dar se pare ca le-am programat si asamblat “prea bine” si nu o mai fost nevoie de interventie si punere in functiune “on-site” la Continental. Apoi am zis sa iau legatura cu cei prin intermediul carora am ajuns sa instalez aceste echipamente (la a doua mana, normal) si sa ii rog sa imi dea un contact de la Continental ca sa ma duc sa le prezint ce fac eu, in speranta de a deveni un mini-furnizor pt ei, insa mi s-a spus ca nu am nicio sansa ca PFA sa ajung furnizorul lor. A, inainte sa trec mai departe, trebuie sa mai amintesc ca o colega care lucreaza la HR la Conti mi-a spus anul trecut ca ei nu accepta deocamdata sa lucreze cu PFA, poate peste un an-doi, am intrebat-o si anul acesta acelasi raspuns.
Acum cateva zile, mai ales vazand ca ei, Continental, isi declara profitul, am zis ca lucreaza corect in Romania si am cautat pe Linkedin dupa “manager Continental”, apoi am ales vreo 20 de manageri din cele mai diverse domenii la care le-am scris, la-am zis de site-ul de prezentare si i-am intrebat ce trebuie sa fac sa devin furnizor Continental, am primit accept la vreo 4 cereri de prietenie si un singur raspuns de la un amic. A, sa nu uit, acum vreo 2 zile am si sunat la numarul public Conti, nu stiu cine mi-o raspuns, i-am zis cine sunt si ce doresc si mi-o zis sa merg cel mai bine la ei la receptie si sa vad atunci.
Si ca sa leg cu ce am mai facut in astea doua luni: mi-am facut un site http://artan.ro/ , ca am zis ca poate nu stiu oamenii ce fac, azi mi-am facut niste carti de vizita (vezi mai jos), ca poate is musai si am mai “pierdut” mult timp cu scrierea unui curs de programare PLC si cu aceste postari luuungi pe Facebook (Ramona zice ca nici nu o sa incapa sa le postez).
Iar intrebarea este: ce credeti voi ca ar trebui sa fac si cui sa ma adresez sa devin furnizor Continental? Sau mai mult, in companiile in care lucrati cum se face sa devii furnizor? Nu ma supar daca ma recomandati 🙂