Daca acum 11 ani imi incepusem si eu activitatea ca “operator roboti industriali” si aveam 8 roboti industriali Fanuc si o linie automatizata de alimentare a lor pe care am invatat-o destul de bine, dupa cateva luni am decis sa “fac un pas inapoi” dpdv financiar (aveam cazare gratis, combustibil gratis, salariu peste 2 000 de lei cu ore suplimentare) dar sa “fac un pas inainte” dpdv tehnic si sa devin inginer cu consecintele financiare asumate (fara cazare gratis, fara combustibil gratis si cu salariu sub 2 000 de lei) si nu mi-o parut rau pe termen lung. In urmatorii 3 ani am lucrat in 3 multinationale diferite (un an in Sibiu, unul in Timisoara si unul in Germania), toate in domeniul automotive si in fiecare dintre ele am invatat foarte multe pe tehnic. Si daca vorbim de automotive vorbim neaparat de controllere. Daca in prima dintre ele am facut mai mult testare, documentare si research, in a doua am programat efectiv controllere (mai ales PIC de la Microchip, dar nu numai), iar in a treia firma am facut automatizare de testare cu placi de achizitie / ditributie National Intruments incluse in solutii Vector cu comunicatie LIN / CAN (Canoe, CAPL, Test Automation Editor, etc).

Acuma nu is eu cel mai vechi si cu experienta, mai am multe de invatat si invat in fiecare zi si o sa invat mereu, dar pot sa va spun ca taare mult ma chinuiam acum 10 ani cu controllerele astea: instalam IDE-ul, adica programul PC din care ele se programeaza, apoi ma chinuiam sa ma leg la controller (de regula cu JTAG ii ziceam noi, controllerul nu avea bootloader, era “chel”), apoi ma chinuiam sa setez pe registrii aia infinitzi ca sa reusesc sa configurez o intrare, sau o iesire, ce sa mai zic de timere si intreruperi… Apoi telenovela cu comunicatiile SPI / UART, greu si ele de configurat, apoi sa pornim un USB (o stiva de USB cum ziceam noi) ne-o luat cateva luni, apoi mai trebuia si un sistem de operare, iar nu unul cooperativ, ci unul preemptiv, apoi si un bootloader…

Astazi ii mult mai usor de programat pe Arduino, multe din problemele de acum 10 ani azi nu mai exista. De aceea o sa fac in fiecare “lectie” cate o prezentare practica, apoi voi explica cum am facut, iar pe masura ce ne vom lovi de “avioanele” descrise mai sus o sa incerc sa vi le prezint. Sa ne intelegem, eu m-am reprofilat pe PLC-uri in ultimii 6 ani, am mai facut doar unele aplicatii PC in C# intre timp, de aceea nu stiu cat de corecte si cat de actuale o sa fie informatiile pe care vi le dau, dar o sa fie toate bazate pe metoda mea favorita: adica intai va prezint modelul functional, apoi va explic cum l-am facut si cum functioneaza. Si sa nu uitati deviza mea dpdv didactic: “Mai bine niste povesti (sa numim asa teoria) de jumate adevarate (sau de jumate gresite, depinde la care parte a paharului priviti), dar experimentate de mine si functionale decat povesti foarte adevarate de la altii, dar netestate de mine (si poate nici de altii)”!
Mai jos va prezint un filmuletz proaspat, de azi, 24.03.2020, sa ne aminteasca tuturor de perioada cand am stat in casa:

In zilele urmatoare si sperand ca nu o sa intervina “intrerupere” cu o rutina de deplasare in fabrica sau vreo “intrerupere” mult mai prioritara care va intrerupe chiar si pe intreruperea de mai sus (de prioritate mai mica) si care sa presupuna sa sustinem un proiect comun pentru ventilatoare sau alte echipamente necesare depasirii crizei coronavirusului, o sa postez filmuletze in care o sa explic aplicatia asta, apoi mai am una cu semafoarele pe care am facut-o mai demult, apoi mai am o plasa de senzori si alte jucarii pe care o sa-i leg pe rand la Arduino sa vedem ce si cum. Acuma sa nu va imaginati ca eu inventez, o sa va prezint si de unde imi iau exemplele, cum le adaptez si cum le combin. Ii vorba de modul de lucru si de a te documenta. In general multe proiecte au o mare cantitate de “carry over”, cum ziceam, noi, inovatia ii mai mult in partea de imbinare. Pana la inovatie mai este, eu inca nici nu ma gandesc la asa ceva…